George Guţiu
Episcop de Cluj-Gherla
(1990-2012)
S-a născut în 30 martie 1924, în satul Vaidei, comuna Ogra, județul Mureș. A urmat cinci clase elementare în satul natal, după care, patru clase gimnaziale la Liceul „Papiu Ilarian”, din Târgu-Mureș.
Între anii 1940-1944, a urmat ultimele patru clase de liceu la Liceul „Titu Maiorescu” din Aiud, promovând examenul de bacalaureat.
În anul 1944 a început studiile teologice la Academia de Teologie Română Unită „Sfânta Treime” din Blaj și a obținut licența în iunie 1948.
Hirotonire, activitate preoțească
A fost hirotesit subdiacon în 6 decembrie, hirotonit diacon în 7 decembrie și, apoi, preot, în 8 decembrie 1948, de către Arhiepiscopul și Mitropolitul romano-catolic de București, Alexandru Cisar, știind că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică fusese trecută în ilegalitate prin Decretul nr. 358/1 decembrie 1948. Între anii 1948-1949 sprijină activitatea clandestină a ordinarius-ului arhieparhial (pr. George Dănilă și, apoi, pr. Alexandru Todea, protopopul Reghinului).
Anii persecuției
În perioada de clandestinitate a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, pr. George Guțiu a cutreierat Arhieparhia și a cules date din parohii și protopopiate, despre preoții, călugării, călugărițele și credincioșii rămași pe baricadele rezistenței (netrecuți la altă confesiune), și despre cei aflați în detenție, reușind să transmită aceste date către Sfântul Scaun. Pentru o perioadă de timp, a fost îndrumătorul spiritual al surorilor Congregației Surorilor Maicii Domnului. La 30 ianuarie 1951 a fost arestat la Reghin și, apoi, anchetat la Ministerul de Interne din București.
În 15 februarie 1952 a fost judecat și condamnat la muncă silnică pe viață de către Tribunalul Militar, secția a II-a, București, prin sentința nr. 104/ 20 februarie 1952.
În perioada 1952-1964 a fost închis în penitenciarele: Jilava, Aiud, Pitești, Dej și Gherla. La 4 august 1964 a fost eliberat, în virtutea decretului de grațiere a deținuților politici.
În 1964 s-a stabilit la Târnăveni, unde a fost angajat ca muncitor la IGCL, apoi, recunoscându-i-se studiile teologice ca studii superioare, a fost promovat economist. În anul 1986 a fost pensionat, la împlinirea vârstei de 62 de ani. În activitatea bisericească s-a distins în calitate de colaborator al Mitropolitului Alexandru Todea, printr-o intensă activitate pastorală clandestină, activând o perioadă de timp ca vicar general arhieparhial.
Consacrarea episcopală
La data de 14 martie 1990 a fost numit, de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, și recunoscut de către Stat, prin M.O. 0063 din 9 mai 1990, fiind consacrat în 17 iunie 1990, prin punerea mâinilor Mitropolitului dr. Alexandru Todea, asistat de Episcopii Ioan Ploscaru de Lugoj și Božičković, Vasilije, episcop Vasile Hossu de Oradea Mare, în prezența Episcopului Ivan Martyniak, delegat din partea Sfântul Scaun. Hirotonirea a avut loc pe stadionul municipal „Ion Moina” din Cluj-Napoca (deoarece nu existau locașuri de cult restituite!).
Episcopul George Guțiu a fost numit administrator apostolic al Arhieparhiei de Făgă-raș și Alba Iulia, la 1 septembrie 1992.
Activitate pastorală
Episcopului George Guțiu i-a revenit dificila misiune de a reorganiza structurile Eparhiei de Cluj-Gherla la reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.
A desfășurat o bogată activitate de pastorație, a deschis căile dialogului pentru retrocedarea bisericilor și a sprijinit construirea de noi lăcașuri de cult.
Arhiereul George Guțiu împreună cu vicarul general, pr. Tertulian Langa, sunt ctitorii Catedralei din Piața Cipariu, Cluj-Napoca. Eparhul de Cluj-Gherla a consacrat 22 lăcașuri de cult (biserici și capele) și a hirotonit peste 80 de preoți pentru clerul Eparhiei de Cluj-Gherla și al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia.
În 18 iulie 1993 a binecuvântat Mănăstirea „Sfânta Macrina” a surorilor Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” din Cluj-Napoca, în prezența Nunțiului Apostolic John Bukowski și a unui mare număr de preoți și credincioși.
Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a fost redobândită prin sentință judecătorească și luată în posesie la 13 martie 1998. Arhiepiscopul George Guțiu a celebrat prima Sfântă Liturghie greco-catolică în această Catedrală după aproape 50 de ani, în 15 martie 1998.
Sub arhipăstorirea sa a fost reluată tradiția pelerinajelor greco-catolice de la Gherla la Nicula în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (14-15 august).
În perioada 7-9 mai 1999 a participat, împreună cu ceilalți episcopi catolici, la celebrările liturgice ocazionate de prima vizită în România a Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, la București. Pe parcursul anului 2000 a participat la numeroasele manifestări ale Anului Jubiliar, atât la Roma, cât și în Eparhia de Cluj-Gherla.
În 9 mai 2000, Arhiepiscopul George Guțiu, alături de ceilalți episcopi greco-catolici, a celebrat Sfânta Liturghie în rit bizantin în limba română, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, în Basilica „Sfântul Petru” din Vatican. Celebrarea liturgică a avut loc în prezența Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea și a unui mare număr de preoți și credincioși.
Tot în anul 2000, Ierarhul de Cluj-Gherla a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce de către Președintele României, Emil Constantinescu. În anul 2001 a primit vizitele unor înalți prelați: Nunțiul Apostolic Jean-Claude Pérriset, Cardinalul Ignace Moussa Daoud (Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale), și Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop al Vienei.
În 18 iulie 2002, Sfântul Părinte a acceptat cererea de retragere a Arhiepiscopului George Guțiu.
Activitate în învățământ
În timpul arhipăstoririi sale, s-a redeschis și reamenajat, la sediul episcopal de pe str. Moților, nr. 26-28, Seminarul teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”, precum și Liceul „Inocențiu Micu”.
S-a deschis Facultatea de teologie didactică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, precum și grădinița „Sfânta Ana” a surorilor Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare”, de asemenea, s-au deschis orfelinate de copii (a surorilor Congregației Surorilor Maicii Domnului și a surorilor Dominicane) și s-a început activitatea catehetică în școli.
Relații cu Roma
În perioada de clandestinitate, pr. George Guțiu a reușit să transmită către Sfântul Părinte Pius al XII-lea, date din parohiile și protopopiatele din Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia.
Un moment semnificativ a fost participarea, la Roma, împreună cu întregul Cor episcopal, la Consistoriul de consacrare a Mitropolitului Alexandru Todea ca și Cardinal al Bisericii Catolice, din 28 iunie 1991. De asemenea, s-a făcut memorabila vizită Ad limina Apostolorum, cu întregul Cor episcopal, din perioada 2-8 decembrie 1996.
În semn de recunoaștere a meritelor deosebite din timpul persecuției comuniste, în 20 iulie 1994, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul de Arhiepiscop ad personam, iar în 18 iulie 2002, devine Arhiepiscop emerit.
Data morții
În urma unei insuficiențe cardio-respiratorii, Arhiepiscopul emerit George Guțiu s-a stins din viață la 8 mai 2011, la Clinica Medicală I din Cluj-Napoca.
Slujba de înmormântare a fost celebrată joi, 12 mai 2011, de către Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Preafericirea Sa Lucian Mureșan alături de șapte episcopi greco-catolici, șase episcopi romano-catolici, în prezența Mitropolitului ortodox al Clujului, Andrei Andreicuț, și a peste 200 de preoți, precum și reprezentanți ai altor confesiuni și ai autorităților civile. Oficiul a început în Catedrala „Schimbarea la Față” și a continuat cu o procesiune la capela „Sfântul Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu, unde a avut loc ceremonia funebră la care au participat circa 2.000 de credincioși.
A fost înmormântat în cripta Catedralei în construcție, în mod simbolic, la temelia Bisericii pe care a slujit-o și ctitorit-o, devenind, asemeni Sfântului Apostol Petru, „piatra fundamentală” de la temelia Bisericii lui Hristos.
Gânduri despre Arhiepiscopul George Guțiu și cuvânt de învățătură
Cu ocazia vizitei apostolice în România, în omilia din 8 mai 1999, la București, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, spunea: „Cristos este libertatea noastră, pentru că este adevărul. (…) Tu cunoști bine acest adevăr, iubite frate Alexandru Todea, Cardinal al Sfintei Romane Biserici, și tu, Arhiepiscop George Guțiu, pentru că înaintea voastră, ca și înaintea lui Petru, s-a deschis de la sine poarta grea a robiei și ați fost redați Bisericilor voastre, împreună cu numeroși alți frați și surori. (…) Iubiți frați, lanțurile voastre constituie gloria, mândria Bisericii: adevărul v-a făcut liberi! Au încercat să vă reducă la tăcere libertatea, să o sufoce, dar nu au reușit. Voi ați rămas liberi lăuntric, chiar dacă în lanțuri; liberi, chiar dacă în plânset și lipsuri; liberi, chiar dacă comunitățile voastre erau profanate și lovite”(Papa Ioan Paul al II-lea vorbește Bisericii Române Unite, volum îngrijit și tradus de Cristian Crișan, Târgu Lăpuș, 2011. p. 41-42).
Eminența Sa Cardinalul Leonardo Sandri scria în mesajul de condoleanțe: „Domnul cel înviat din morți l-a chemat întru odihna veșnică, după o îndelungată viețuire pe pământ, pe cel care a cunoscut ceasul persecuției din pricina apartenenței sale la Cristos, pe Înalt Preasfinția Sa Arhiepiscop George Guțiu, Episcop emerit de Cluj-Gherla. Regretatul păstor s-a remarcat, tocmai în acel context, prin pilda răbdării și a stăruinței sale evanghelice. A știut să lucreze ca un «mărturisitor al credinței» în noaptea cea mai întunecată, nutrind deplina încredere în făgăduința Mântuitorului cel răstignit și înviat”.
Preafericirea Sa Lucian Mureșan, în panegiricul la catafalc, a spus: „Iată un păzitor al credinței; iată un ucenic fidel al Domnului Hristos; iată un supus fiu al Sfântului Părinte Papa; iată un prieten devotat al pururi pomenitului Cardinal Alexandru Todea; iată un mărinimos frate al episcopatului nostru catolic; iată un mare iubitor al Blajului pe care-l avea la inimă, loc sfânt unde s-a format și unde a fundamentat un atât de profund atașament față de Biserica lui, încât, pentru că n-a trădat, a trebuit să își petreacă cei mai frumoși ani ai vieții, de la 27 la 40 de ani, prin felurite și grele pușcării”.
„În Anuarul Pontifical s-a strecurat o eroare în dreptul numelui Înalt Preasfințitului George Guțiu și anume, la localitatea de naștere scria «Via Dei» în loc de «Vaideiu». Într-adevăr, o providențială greșeală, pentru că a fost un om care întreaga lui viață a căutat această Via Dei, a căutat Calea Domnului și, într-adevăr, a găsit-o. Chiar mai mult, ne-a arătat-o și nouă, ne-a învățat și ne-a îndrumat, arătându-ne care este drumul ce conduce pe această cale a Domnului și cum trebuie să lucrăm în via Domnului pentru a rămâne pe Calea Domnului”.
Sămânța credinței a fost sădită în sufletul tânărului George de către mama sa, așa cum însuși mărturisea: „mama mea, Laura Olteanu, o simplă țărancă ce mi-a sădit în suflet încă din copilărie credința în Dumnezeu și în învățăturile Sfintei Biserici Catolice, iubirea de Dumnezeu și de aproapele, speranța în mântuire și viața veșnică, credință, iubire și speranță ce m-au însoțit și mă vor însoți întreaga mea viață”.
Adeseori Arhiereul repeta: „Cea mai frumoasă perioadă a vieții mele au fost cei 14 ani petrecuți în închisoare, pentru că au fost anii trăiți în întregime cu Hristos, în Hristos și pentru Hristos. Au fost anii în care s-a împlinit dorința copilăriei mele, aceea de a suferi pentru Hristos”.
(*** In Memoriam – Înalt Preasfinția Sa George Guțiu, Arhiepiscop Ad Personam 1924-2011, Cluj-Napoca, 2012, p. 25-48).
„Cred într-una Sfântă Catolică și Apostolică Biserică – a fost deviza vieții mele încă din primii ani când am început să învăț, în neuitatul meu Vaidei, primele file din catehism. Nu am uitat această deviză de-a lungul anilor de școală, iar în ziua de 15 februarie 1952, când mă aflam în boxa acuzaților pentru convingerile mele religioase, la întrebarea președintelui completului de judecată: «care îți este ultimul cuvânt?», am răspuns: «acesta să mi se socotească ultimul meu cuvânt de om liber: cred într-una Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică». Cu acest crez și în acest crez am trăit și după ce m-am eliberat din închisoare și tot acest crez vreau să-mi însoțească zilele pe care mi le va mai da Bunul Dumnezeu”. (Cluj-Napoca, Stadionul municipal – 17 iunie, 1990 – din Cuvântul Episcopului George Guțiu la consacrarea ca Episcop de Cluj-Gherla).
„Sufletul mi-l închin Atotputernicului Dumnezeu cu supunere, cu tot devotamentul meu, și aici, și dincolo de mormânt; mi-l închin încercatei și prigonitei mele Biserici Greco-Catolice, chinuită, umilită, scoasă în afara legii, dar supraviețuitoare prin bunătatea și ruga Maicii Sfinte, care ne-a renăscut în grădina Sa…; din nou, plecăciune Sfântului Părinte Papa Romei, că «de la Râm ne tragem», luminoșilor cărturari ai Școlii Ardelene și limbii noastre cea română, pe veci purtătoare de har; cu apreciere întregului neam românesc, umilit și obidit, pe care îl îndemn la tăria credinței, la stăruință în rugăciune și la cunoașterea latinității sale”. (*** In Memoriam – Înalt Preasfinția Sa George Guțiu, Arhiepiscop ad personam 1924-2011, Cluj-Napoca, 2012, p. 42).
O frază semnificativă din ultimul discurs oficial al Înaltpreasfințitului George Guțiu, Arhiepiscop „ad personam”, în Catedrala „Schimbarea la Față”, la 6 august 2002: „L-am servit pe Hristos în închisoare, l-am servit pe Hristos prezent în fiecare dintre preoții și credincioșii Eparhiei mele și voi continua să-L servesc pe același Hristos câte zile voi avea pe pământ, acesta este bilanțul vieții mele, bilanț care nu-mi produce nici un regret”. (www.magisteriu.ro).
Informaţii preluate din cartea: Crihălmeanu, Florentin (coord.), File din istoria Eparhiei de Cluj-Gherla a românilor. Scurtă istorie, biografiile episcopilor eparhiali şi cronologia 1658-2017, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, 2017.