„Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o: veniți cu toții să ne bucurăm și să ne veselim!” a spus ipodiaconul Bogdănel Timoș în discursul final adresat celor prezenți la slujba de sfințire a bisericii greco-catolice „Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință” din Poiana, pe 12 iulie a.c., mulțumind tuturor celor care au ales să fie părtași la acea zi istorică pentru această comunitatea creștină de aici și pentru toți oamenii de bună-credință – știuți și neștiuți –, care, din puținul lor, au contribuit la zidirea acestui lăcaș. Pentru ipod. Bogdănel Timoș ctitorirea acestui lăcaș tocmai consacrat arată „prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său”. Redăm întreg mesajul adresat la evenimentul de sâmbătă:

„Astăzi este o zi de Har, o zi în care sufletele noastre se înalță în rugăciune spre ceruri, așa cum și această minunată cupolă a bisericii se înalță de pe pământ spre cer. Rugăciunea noastră este cheia care deschide cerul, prin care Harul lui Dumnezeu coboară peste sufletele noastre, iar mântuirea devine prezentă aici.

Ne-am adunat astăzi nu doar pentru a sfinți aceste ziduri, ci și pentru a recunoaște că, prin credință, speranță și rugăciune, a luat naștere această mică, dar frumoasă și puternică comunitate creștină – o comunitate plină de iubire, statornicie, încredere și, mai presus de toate, răbdare. Cu această răbdare am început, locuind timp de șapte ani într-o casă, iar apoi, prin rugăciunile înaintașilor din Poiana, Dumnezeu a făcut să se nască acest proiect.

De ce? Pentru că acest sat nu avea un loc de închinare, iar moșii și strămoșii dumneavoastră, cu siguranță, au visat și au contribuit spiritual la această zidire. Acest loc nu a fost ales de oameni, ci de însuși Dumnezeu, care dorește să fie prezent în mijlocul nostru.

Piatra de temelie a fost adusă de la Mănăstirea Nicula, mănăstirea noastră greco-catolică, de doamna Ana-Maria Sabău. A doua piatră de temelie a fost adusă de familia părintelui Mirel Demian, de la Mănăstirea Bixad – semn că temelia acestei biserici este așezată pe rugăciunile și jertfele celor care L-au urmat pe Domnul în tăcere, în ascuns și cu multă răbdare.

Un gând de aleasă mulțumire adresez Preasfinției Sale, păstorul și părintele Bisericii locale, pentru purtarea de grijă, pentru încurajările primite de-a lungul anilor și pentru încrederea oferită acestei mici comunități. Fără sprijinul Preasfinției Sale, această lucrare nu s-ar fi putut realiza. Mulțumesc deopotrivă părinților vicari Florian Gui, Olimpiu Todorean, părintelui vicar general Mihai Vătămănelu  și părintelui Antoniu Chifor, vicar cu preoții și protopop de Marghita pentru îndrumarea și susținerea lor!

Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și au rămas alături de noi. Mulțumim domnului Virgil Băliban, care, cu inima deschisă, și-a oferit propria locuință, pentru ca Hristos să devină oaspetele principal, să coboare în mijlocul poporului, iar poporul însetat de Adevăr să se poată adăpa la Izvorul Nemuririi.

Mulțumiri deosebite adresez și doamnei Rodica Indig, consilier cultural al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, pentru sprijinul oferit, pentru delicatețea cu care a însoțit această lucrare și pentru modul în care a știut să contureze nu doar construcția fizică, ci și dimensiunea spiritual-culturală a acestei biserici. A fost mereu alături de noi și ne-a oferit idei și inspirație.

Mulțumesc și secretarului episcopal, ipod. Eugen Ivuț, care a fost alături de noi încă de la început, pentru tot sprijinul său neobosit și constant. Știm cu toții că este mereu angajat în slujirea demnă a Bisericii lui Cristos.

Nu-i uităm nici pe cei de la Radio Maria România și Maria TV, pentru ecoul pe care îl oferă vocilor noastre, făcând posibilă transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu în toate casele oamenilor.

Recunoștința noastră se îndreaptă și spre părintele diacon Eugen Clintoc, coordonator de proiecte, care a contribuit prin munca și jertfa sa la realizarea acestei biserici – un loc în care să ne adunăm, iar rugăciunea noastră să fie semn vizibil că viața noastră trebuie să se schimbe.

Ne plecăm cu recunoștință și în fața Corului „Bunavestire”, dirijat de maestrul Radu Mureșan, care a înfrumusețat această zi de sărbătoare prin armonia cântului lor, căci – așa cum spunea Sfântul Augustin – „Cine cântă, se roagă de două ori.”

Suntem recunoscători și fraților din celelalte confesiuni care ne-au fost alături cu rugăciunea și cu fapta: gesturile lor sunt semne vii ale iubirii fraterne care ne unește dincolo de ziduri.

Un gând de recunoștință se îndreaptă către toți binefăcătorii noștri, cunoscuți sau necunoscuți, vii sau adormiți, care au sprijinit această lucrare sfântă prin rugăciune, faptă și jertfă. Unii sunt aici de față, pe alții doar Dumnezeu îi cunoaște după nume, dar toți sunt scriși în Cartea Vieții Veșnice, pentru că, din puținul lor, au contribuit ca această biserică să prindă viață.

Nu în ultimul rând, mulțumim tuturor celor prezenți – cler și credincioși, oaspeți de aproape și de departe, prieteni, susținători și tuturor celor care ne sunt alături în această zi de mare Har.

Îl rog pe Preabunul și Preamilostivul Dumnezeu, care întinde mâna Sa nevăzută, plină de vindecare, să o întindă asupra noastră a tuturor, pentru ca toate Harurile de care avem nevoie și lipsă astăzi să coboare asupra noastră.

Prezența fiecăruia dintre voi este semnul unei familii extinse a credinței pe care o mărturisim – o familie în care bucuriile se împărtășesc și se sfințesc împreună.

Această biserică nu este doar zid de piatră, ci este rugăciune înălțată ca o cupolă spre cer. Și știm, cu credință vie, că acolo unde se înalță rugăciunea, acolo coboară binecuvântarea peste noi.

Să păzim de astăzi credința noastră și să pășim în acest loc sfânt cu smerenie și bucurie.

Mulțumim Domnului că am ajuns la această zi de Har, că ne putem bucura și fi părtași la acest moment unic de consacrare a bisericii.

Să nu uităm niciodată că Domnul este Cel care zidește totul. El este piatra pe care ziditorii nu au luat-o în seamă și El este Cel care a dorit ca în acest loc să se înalțe semnul biruinței.

Dumnezeu să binecuvânteze această biserică, Dumnezeu să binecuvânteze pe toți cei care-i vor trece pragul!

Și să știm că numai cu El putem merge înainte, numai prin poruncile Sale putem deveni moștenitorii vieții veșnice. Slavă lui Dumnezeu pentru toate, căci este mare!”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro