Încununarea Pelerinajului greco-catolic tradițional la Nicula, în acest an desfășurat cu prezența moaștelor Fericitului Episcop, martir pentru credință, Iuliu Hossu, a fost Sfânta Liturghie arhierească celebrată la biserica greco-catolică din Nicula (în curtea bisericii), joi 15 august 2019 – la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

PS Florentin Crihălmeanu episcopul de Cluj-Gherla, împreună cu zeci de preoți – între care pr. Vicar general Călin Bot, vicari, consilieri episcopali, protopopi și parohi, l-au coborât prin mâinile lor, la Sfânta Jertfă liturgică, pe Dumnezeu pe masa Sf. Altar – oferind spre împărtășire Trupul și Sângele lui Isus credincioșilor adunați din întreaga Eparhie de Cluj-Gherla, și nu numai, pe pământul localității Nicula, pământ binecuvântat de lacrimile Maicii durerilor și îndurărilor. Răspunsurile liturgice au fost date de corul din Gherla, la celebrare ajutând studenți ai Seminarului teologic eparhial, diaconi și membri ai comunității parohiale locale.

“Am venit aici, la Nicula, la cel mai mare și mai important pelerinaj al Eparhiei noastre”, a spus PS Florentin în cuvântul de învățătură, “și totodată la cel mai important pelerinaj greco-catolic din zona Transilvaniei, pentru a ne ruga Maicii Sfinte, mijlocitoare, apărătoarea, și cea care stă mereu alături de noi și ne arată calea, ni-l arată pe Hristos”. Preasfinția Sa a subliniat că acest pelerinaj este continuarea tradiției preluate de la înaintași și dusă la apogeu în perioada anilor 1920-1948 de către Arhiereul nostru de binecuvântată amintire, primul Cardinal al neamului romanesc, Iuliu Hossu. În plus, ediția 2019 a pelerinajului la Nicula este specială față de ceilalți ani, pentru că “aici, pe masa sfântului altar, se află și relicvele celui care a deschis faima acestui pelerinaj, Fericitul Arhiereu Iuliu, martir pentru credință, declarat pentru întreaga Biserică Catolică, la 2 iunie a.c., la Blaj, de către Pontiful Suprem al Bisericii Catolice, Sfântul Părinte Papa Francisc. Suntem convinși că prezența spirituală Cardinalului de fericită pomenire ne-a însoțit în tot timpul acestor ani, dar în mod particular în acest an. Acum putem spune că Arhiereul nostru a revenit aici, la Nicula, la plaiurile pe care le numea foarte frumos «Calea scumpă a sufletului meu, la Nicula, venind la sufleteasca îmbrățișare cu zecile de mii, în toți anii».”

După ce a evocat pelerinajele greco-catolice de odinioară – “zeci de mii de credincioși care veneau pe jos, rugându-se, câte trei sau patru zile”, Ierarhul a arătat scopul pelerinajului, “să ne aducem aminte că suntem trecători”. “Destinul nostru este sublim, să putem să ajungem acolo unde este Dumnezeu, de-a dreapta Gloriei Sale, iar drumul ni-l arată Hristos prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. (…) În al doilea rând, pelerinajul ne invită să ne detașăm de comoditate, să coborâm la nivelul omului supus limitărilor, care trebuie să îndure căldura, foamea, setea, praful, ploaia, dar o face pentru Dumnezeu, pentru ispășirea propriilor păcate, cu spirit de penitență și atunci totul devine bucurie.” Astfel, “pelerinajul este și ocazie de purificare a sufletelor”. Alt aspect evocat în predică: “cunoaștem că aceste pelerinaje de la Nicula, începute după anul 1712 când s-a construit bisericuța de lemn în care a fost adăpostită Icoana, au primit binecuvântarea a doi Pontifi Romani, cu indulgență, la 1767, și la 1928 prin mijlocirea Episcopului Iuliu Hossu. Deci, toți aceia care vin și participă cu credință la pelerinajul la Nicula, se spovedesc, își mărturisesc păcatele și se împărtășesc, pot primi aici indulgența plenară, și anume iertarea pedepsei vremelnice pe care fiecare dintre noi trebuie să o ispășească după moarte pentru păcatele mărturisite”.

“Ne pune împreună astăzi, aici, identitatea noastră de creștini greco-catolici care dorim să aducem mărire și laudă lui Dumnezeu. Pelerinajul este un act de rugăciune!”, a punctat Ierarhul. Au fost câteva cuvinte și despre semnificațiile centrale ale sărbătorii care “reunește în această zi Bisericile din Orient și Occident, Adormirea Maicii Domnului și mutarea ei, cu trupul și cu sufletul, la Ceruri. Această învățătură de credință a fost statorită în 1950, printr-un decret sigilat de către Papa Pius al XII-lea”. “Maria a trecut lin la ceruri printr-o adormire, pe care ceilalți au considerat-o moarte. Dar, așa cum ne spune tradiția Bisericii, la trei zile, când apostolii au vrut să revadă acel trup al Maicii Domnului, el nu mai era acolo în sicriul în care fusese așezat. […] Preasfânta Fecioară Maria, se află acum în gloria cerească pe care și noi, sperăm, cu voința Bunului Dumnezeu și prin trăirea noastră meritorie, creștinească aici pe pământ, să o putem dobândi la ceasul rânduit.”

În continuare s-a arătat, cu argumente istorice, faptul că Icoana de la Nicula a generat marele pelerinaj și nu vreo mănăstire. Că biserica de lemn numită «mănăstire» a fost construită din hotărârea Împăratului Leopold în 1712. “De ce este important acest an? Pentru că în vremea respectivă, aici, pe aceste plaiuri, credincioșii trecuseră la Biserica Greco-Catolică. De aceea, Mănăstirea Nicula apare în toate Șematismele publicate de Biserica noastră pentru această zonă. La Nicula au venit Episcopii noștri. Aici se făceau pelerinaje, dar nu exista decât o bisericuță de lemn. Oamenii veneau la sărbători și apoi plecau. Văzând mulțimile, Episcopii greco-catolici sunt cei care construiesc edificii de primire a pelerinajelor. Dacă vorbim despre o mănăstire la Nicula, trebuie să notăm un alt fapt istoric: prima comunitate călugărească stabilă la Nicula începe în anul 1936. Nu există atestată documentar, înainte de acest an, o comunitate călugărească stabilă.”

“Iubiți credincioși, din acest an (1936) începe o frumoasă tradiție a exercițiilor spirituale la Nicula. Sunt hirotoniți mulți preoți, aici persoane consacrate primeau intrarea în călugărie, aici s-au petrecut multe momente semnificative de rugăciune la principalele sărbători ale Maicii Domnului”. “Era o adevărată oază de liniște, așa cum frumos o numea Cardinalul nostru: «calea scumpă a sufletului meu, Nicula», «sfintele pelerinaje la Mănăstirea Nicula». Este frumos cum Arhiereul a păstrat în memoria sufletului său această mănăstire, și spiritual, a continuat aici pelerinajele. Iată, dacă Arhiereul nostru a continuat să fie, spiritual, și după 48 de ani, la Nicula, și după anii arestării a rămas spiritual la Nicula, cu atât mai mult, noi, astăzi, trebuie să fim prezenți, nu doar spiritual, ci și fizic, aici. Este și dorința pe care ne-a lăsat-o, putem spune testamentar, prin Memoriile sale: «atunci când mâna care scrie nu va mai trăi în această viață – scria Cardinalul -, prin mila Domnului binecuvântarea va rodi în sufletele voastre, va rodi în sufletele copiilor, și a copiilor copiilor voștri. Ne rugăm, Doamne, plinește, Îndurate, binecuvântează pe poporul tău, în pace, Maică Preacurată ocrotește-l și păzește-l cu dragostea ta de mamă». Sunt cuvintele Cardinalului care astăzi, ca Fericit martir pentru credință, este prezent, putem spune, alături de noi, și, poate mai important, în sufletele noastre.”

PS Florentin a încheiat cu o povestioară despre Polonia anilor comunismului, când credincioșii doreau să facă un pelerinaj la Częstochowa, locul tradițional de pelerinaj din Polonia, la icoana Maicii Sfinte – Madonna Nera și comuniștii, aflând despre acest pelerinaj, au venit și au confiscat icoana. Și atunci, după ce s-au rugat și au vorbit între ei, preoții, în ziua pelerinajului au adus o icoană acoperită, care, în momentul în care s-a luat voalul ce o acoperea, s-a dovedit a fi doar o ramă goală. “Preotul care conducea pelerinajul a explicat: «iubiți credincioși, noi, cu toții, știm cum arată icoana Maicii Domnului de aici, de la sanctuar, știm, pentru că am văzut-o atâția ani și ne-am rugat la ea. Acum, acea icoană este în sufletele noastre. De aceea, nu avem nevoie de icoana pe care să o privim, pentru că ea, prin credință, se află în noi, noi suntem purtătorii acelei icoane confiscate de către comuniști». Iubiți credincioși, putem spune și noi la fel, astăzi, venind la Nicula! Avem, desigur, copii ale Icoanei care a lăcrimat, și, chiar și despre icoana care se află sus, la mănăstire, sunt anumite îndoieli că ar fi acea icoană din 1694, dar nu aceasta este important. Icoana o purtăm în sufletele noastre prin credință, prin tradiția părinților noștri, a părinților părinților noștri și a strămoșilor noștri, care veneau pe jos la acest pelerinaj și se închinau acelei icoane. Ea a rămas întipărită în sufletul Bisericii noastre, și, ca fii ai Bisericii noastre, și în sufletele noastre, astăzi. De aceea, cu bucurie, să ne închinăm icoanelor zugrăvite ale Preasfintei Fecioare Maria, dar în suflet să purtăm acea icoană care a adus atâta binefacere, atâtea miracole, atâtea vindecări, atâtea întoarceri de pe drumuri greșite în Biserica noastră, în poporul nostru.”

“Cum trebuie să plecăm de aici, de la Nicula? Permiteți-mi să dau cuvântul Cardinalului nostru, care ne va răspunde: «Iubiților, cereți, dar, pentru sufletele voastre și ale scumpilor voștri. Cereți, și veți primi, și bucuria voastră va fi deplină. Să nu plece de aici nici unul nemângâiat, să nu plece nici unul flămând de pâinea cerească a harului dumnezeiesc. Să nu se întoarcă nici unul însetat și, poate, în această clipă – scrie Cardinalul -, asupra celui rămas departe, acasă, se va coborî mila Maicii Sfinte, prin rugăciunile tale. Și va rosti cel miluit: aceasta este rugăciunea adresată Mamei Sfinte de la Nicula. Aceasta să vă fie bucuria în fața căreia, nici încercările și nici durerile, nu pot face nimic. Frumoși ați plecat de acasă, dar, mai frumoși și mai tari, mai buni, vă veți întoarce cu pași voioși spre vetrele voastre. Luați de la masa încărcată a lui Dumnezeu, luați, din inima Maicii Domnului, ușurare și întărire. Luați tot ceea ce însetoșează sufletul vostru. Amin». Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. Amin.”

La încheiere, s-au rostit rugăciunile și Preasfinția Sa a dat binecuvântarea pentru dobândirea indulgenței plenare. De asemenea, s-a făcut rugăciunea către Episcopii martiri, în mod particular către Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu. Totodată, Ierarhul de Cluj-Gherla a adresat credincioșilor urarea de a se întoarce acasă luminați, cu bucurie în suflete, să poată împărtăși bucuria și celorlalți și a reluat cuvintele pe care Episcopul Iuliu Hossu obișnuia să le spună la încheierea pelerinajului la Nicula: “iar la anul, dacă Dumnezeu va vrea, să puteți aduce de mână și pe alții, aici, la Nicula, ca să fim mai mulți uniți în credință, cu bucurie”. Preasfinția Sa a mulțumit lui Dumnezeu pentru aceste zile și tuturor preoților prezenți, persoanelor consacrate, credincioșilor, în mod particular celor care au luat parte la rugăciunea din timpul serii și nopții condusă, pe rând, de Surorile Congregației Maicii Domnului, de Călugării Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, Surorile Baziliene, membre ale Reuniunii Mariane cu pr. îndrumător spiritual Florin Pop, tineri din Grupul “Triumful Inimii Neprihănite” cu pr. vicar Anton Crișan și tineri din ASTRU, de preotul și credincioșii parohiei Nicula.

O mulțumire specială a fost pentru organizatorii pelerinajului din acest an, în mod particular pr. Patriciu Sălăjan, păstorul comunității greco-catolice din Nicula. În plus, ca semn al prezenței spirituale a Fericitului Episcop Iuliu Hossu aici, un fragment din moaștele sale a fost înmânat pr. Sălăjan, pentru a rămâne definitiv la Nicula, spre cinstire și venerare, pentru ca toți cei ce vor poposi la biserica greco-catolică parohială din sat să îl aibă, pe marele Arhiereu, ca puternic mijlocitor și călăuzitor pe drumul credinței. Caseta cu moaște a fost însoțită de testamentul său spiritual – cartea Memoriilor și de o carte biografică. După mulțumiri adresate și colaboratorilor, reprezentanților Poliției și Jandarmeriei (care s-au preocupat de buna desfășurare a programului și de protecție), și, mai ales mulțumiri adresate, de către Episcopul eparhial, pelerinilor care au venit la Nicula, au fost aduse moaștele Fericitului Episcop Iuliu Hossu, în fața altarului, spre venerare. Fiecare credincios care a trecut prin fața micului relicvariu a primit și câte o imagine (conținând relicve de gradul III – bucăți mici de material care au fost atinse de moaște) a Fericitului mijlocitor la tronul Tatălui Ceresc, Arhiereul Iuliu Hossu, martir pentru credință.