În fiecare an, Paștele mă readuce în prezența unui univers al contrastelor: realitate–aparență, tulburare–seninătate, înfrângere–succes, valoarea răscumpărătoare a suferinței, realitatea complexă a victoriei, imposibilul calcul al sacrificiului și al devotamentului!
PS Mihai Frățilă
Revăzând felul de a muri al lui Isus Hristos, creștinii puteau să observe într-adevăr ceva sigur: nimănui nu-i este la îndemână „riscul“ de a naufragia cu seninătate. Poate, de aceea, în ultimii ei ani de viață, bunica ținea să ne asigure că apropierea morții nu-i provoca teamă. Îi părea rău, în schimb, să ne lase într-o lume confuză, care trăda tot mai mult gustul îndoielnic al abandonării reperelor, acceptând un alt fel de impostură pe măsura vidului interior creat de întoarcerea libertății.
Femeie fragilă, ea trecuse printr-un război, pierduse un copil, și-a văzut Biserica scoasă în afara legii, trăind jumătate din viață sub dictatura dezgustătoare care a făcut din minciună și prostie regula principală. Supraviețuise, continuând să se lase inspirată de prudență și de îndemnul rostit cu franchețe de Isus din Nazaret – „Nu, nu, da, da!” – în defavoarea vorbitului viclean cu două înțelesuri. Calmul pudic al credinței sale a continuat să mă inspire, ajutându-mă să nu pierd din vedere întâietatea onestității vizavi de capacitatea umană de a seduce și precedența caracterului în fața făuririi imaginii publice.
În recunoașterea realității nici bunătatea, nici onestitatea, ca și omenia sau iertarea nu au cum să fie trăite fără sacrificii și practica discernământului. Nici un bine nu poate fi recunoscut ca atare fără un preț al consecvenței, al deranjului, al luptei, al renunțării la futilități… „Noul rămâne cea mai veche utopie a vechiului” – scria sub povara vremii sale I.D. Sîrbu, eroul pudic al literelor de sertar, consacrat postum odată cu zorii libertății. Secretul asimilării obiective a ceea ce ni se întâmplă depinde, așadar, de cum anume percepem ideea plenitudinii, integritatea și mai ales de felul în care alegem să ne situăm așteptările, satisfacțiile, seninătatea și motivațiile, ca și sentimentul datoriei. Ieri, azi, ca și mâine… Ce am fi, astăzi, fără încrederea predecesorilor noștri?
+ Mihai Frățilă
* Text publicat în revista Orizont, aprilie, 2026 – ca urmare a invitației de a participa la ancheta culturală cu tema: Cum vă împăcați cu ideea că, uneori, realitatea concurează neloial cu ficțiunea?
