Vineri, 19 ianuarie a.c., creștinii de diferite confesiuni creștine din Oradea s-au rugat împreună în cea mai veche biserică ortodoxă din urbea noastră, Catedrala „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Aceștia, alături de reprezentanții celor opt culte participante la Octava de rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din acest an, au participat împreună la slujba Vecerniei celebrată de Părintele Prot. Prof. Radu-Valer Rus, Vicar General al Eparhiei Ortodoxe de Oradea, împreună cu preoții parohi ai locului, Pr. Nicolae Pop și Pr. Florin Negruțiu.
În numele Preasfinției Sale Sofronie Drincec, episcop ortodox al Oradiei, Părintele Rus a salutat prezența în „străvechea catedrală din Velența” a tuturor reprezentanților, credincioșilor sau pastorilor cultelor creștine din Oradea, printre care s-au aflat PSS László Böcskei, episcop romano-catolic, PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic, Shalich David Nagy, președintele Comunității Evreilor Mesianici, părintele paroh Kardos József al Bisericii Unitariene, pastorul Laurențiu Pășcuți din Biserica Penticostală Tabor, Părintele Mátyás Attila al Bisericii Evanghelice-Lutherane și pastorul Bisericii Reformate din Velența, din vecinătatea catedralei-gazdă.
În cuvântul de învățătură, Părintele Florin Negruțiu, inspector școlar pentru disciplina Religie la Inspectoratul Județean Bihor, a vorbit despre mesajul pe care se fundamentează Octava de rugăciune în acest an, considerându-l unul profund și mobilizator deopotrivă: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău… și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lc 10, 27)”.
„Iubirea Lui Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt una și aceeași virtute – a subliniat Părintele Negruțiu. Iubirea aproapelui este necesară ca și iubirea Lui Dumnezeu, de altfel una nu poate exista fără cealaltă. În acest sens Sf. Ioan Evanghelistul spune că «Dacă zice cineva că iubește pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească» (I Ioan 4, 20). Mântuitorul numește această iubire frățească «Porunca mea», dorind să fie egală cu iubirea cu care Hristos ne-a iubit pe noi: «[Iubiți-vă] precum v-am iubit eu!”. Noi, cei care suntem creștini purtăm prin botez numele lui Isus Hristos și avem datoria să practicăm virtutea iubirii frățești. (…) Mântuitorul ne poruncește să-i iubim și pe dușmanii noștri. Prin practicare iubirii frățești, faptele creștinului bun se deosebesc de faptele tuturor celorlalți semeni. Prin practicare iubirii frățești, se cunoaște adevăratul ucenic al lui Hristos. Mântuitorul însuși ne cere acest lucru când zice: «Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții». (Ioan 13, 34-35). Stăpânit de dragostea Lui Dumnezeu și a semenilor, Sf. Ap. Pavel a scris cel mai frumos imn al dragostei creștine, exprimându-se altfel: «De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. / Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt./ Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. / Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. / Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. / Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. / Dragostea nu cade niciodată.»
Sf. Ioan Botezătorul – continuă preotul – zice că «iubirea frățească e semnul deosebit al celor care Îl urmează pe Hristos», iar Sf. Ciprian susține că «nu poate ajunge la Împărăția Cerurilor, acela care nu are în inimă iubirea frățească». Acolo unde nu există iubire, nu există nici pace, nici siguranță.
Samarineanul milostiv se raportează la un om, ceilalți la cutume, la rânduieli, la temeri, la frici am putea spune… Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a Lui Hristos pentru Mântuirea oamenilor. Domnul ne-a învățat că trebuie să socotim aproapele nostru pe fiecare om. (…) Punem prea multe întrebări, complicăm lucrurile în mod exagerat, ne raportăm prea puțin la om. Creat după chipul Lui Dumnezeu este aproapele nostru, indiferent de originea sa socială, economică, etnică, confesională, indiferent de nivelul său de educație sau statutul său în comunitate, indiferent dacă este copil, tânăr, adult sau bătrân. Hristos este Samarineanul cel de Sus, Cel ce din milă a venit și ne-a mântuit prin jertfa Sa de pe Cruce. Apoi, înviind din morți și înălțându-se la Cer a trimis pe Duhul Sfânt în Biserica Sa ca prin untdelemnul și vinul Sfintelor Taine, îndeosebi a Botezului și a Euharistiei, să vindece rănile pricinuite omului de tâlharii patimilor scornite de diavol.
(…) Azi trebuie să ne întrebăm dacă am reușit să depășim barierele după 2000 de ani și să ne raportăm corect la aproapele nostru. Lumea de astăzi este un nesfârșit drum dintre Ierusalim și Ierihon pe care zac cei mai mulți dintre semenii noștri, ca și cel căzut între tâlhari, care se apleacă cu dragoste de frate asupra lor. «Du-te și fă și tu asemenea». Așadar, nu teoretizăm, ci ne exprimăm concret în relația cu semenul nostru. Pentru fiecare putem avea untdelemnul iubirii de frate ca să îi alinăm rănile sufletești și trupești. (…) Aproapele poate fi omul prin care Dumnezeu ne ajută prin Harul Său, adesea într-un mod neașteptat. Este adevărat că în viața noastră putem întâlni pietre, dar așa cum spune Sf. Francisc de Assisi ‘să le folosim pentru a construi poduri, nu ziduri’. Să ne străduim fiecare în parte să devenim samarineni milostivi, recunoscându-l prin iubire pe aproapele nostru.”, a încheiat Părintele Inspector Școlar Florin Negruțiu, citind la final din ultima scrisoare a lui Garcia Marquez.
După binecuvântarea finală de la slujba Vecerniei, Părintele Prot. Prof. Radu-Valer Rus, a invitat reprezentantul fiecărui cult creștin să transmită un mesaj în cadrul celei de a șasea zi a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Din partea Bisericii Greco-Catolice, pr. Duma Ovidiu, paroh al Catedralei „Sf. Nicolae” din Oradea, a vorbit despre versetul care constituie tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, subliniind cum Isus ne arată că aproapele nostru este „un om oarecare, omul de lângă tine: cel flămând, cel însetat, cel bolnav, cel întemnițat sau cel care zace pe patul de spital. Iată aproapele nostru!”. Primind îndemnul „du-te și fă și tu asemenea”, să căutăm în cel de lângă noi un Alter-Christus, „să vedem chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, pentru că Judecata finală a fiecăruia dintre noi va fi prin prisma carității și a iubirii față de semeni.”
La rândul său, Shaliach David a mulțumit tuturor cultelor pentru ocazia de a participa împreună la Săptămâna de Rugăciune pentru Unitate, împlinindu-se anul acesta zece ani de când Comunitatea Evreilor Mesianici din Oradea s-a alăturat acestei inițiative. Rabinul a rostit rugăciunea supremă „Tatăl Nostru” în limba ebraică, binecuvântându-i pe toți cei prezenți.
„Ca toți să fie Una”, testamentul pe care Dumnezeu venit pe Pământ ni l-a lăsat
Gazda serii, Părintele Vicar General al Episcopiei Ortodoxe, a subliniat că „în ultima mare rugăciune pe care Fiul Lui Dumnezeu, Hristos Domnul Mântuitorul nostru al tuturor, a înălțat-o către cer, către Dumnezeu-Tatăl, El s-a rugat pentru unitatea ucenicilor săi direcți, ai apostolilor și ai tuturor ucenicilor Săi peste veacuri: a noastră, a tuturor celor care ne revendicăm ucenicia față de Hristos, adică toți cei care ne numim creștini”.
Semnalând cum de mai bine de 100 de ani s-a născut evenimentul la care suntem cu toții parte în aceste zile la Oradea, prin care „culte și confesiuni creștine, departe de a ne anula, de a ne confunda, de a ne limita specificul fiecăruia dintre noi, căutăm împreună să valorificăm ceea ce avem în comun, ceea ce ne unește: calitatea de fii ai aceluiași Părinte, căci toți am primit darul vieții de la același Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii și al fiecăruia dintre noi”, a mai spus Părintele Protosincel, invitând credincioșii să contribuie la Proiectul Colectei comune a cultelor – Cutia Albă – prin care pot contribui pe parcursul acestei săptămâni la proiectele filantropice Caritas Eparhial Oradea, care oferă o masă caldă persoanelor defavorizate.
Mulțumind pentru că a fost posibilă această seară, pentru participarea și comuniunea frățească, Părintele Nicolae Pop, paroh al Catedralei Ortodoxe din Velența, și-a exprimat bucuria că „într-un crâmpei de frumusețe cerească ca anticipare a Împărăției Cerurilor, în această seară am bătut la poarta de cleștar a Cerului și în glasul iubirii, iar Dumnezeu a făcut posibilă cea mai frumoasă minune: de a fi alături, împreună, chiar dacă diferiți în unitatea aceluiași Tată și în dragostea pe care Fiul Său ne-a dat-o”.
Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor continuă sâmbătă, 20 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în Biserica Reformată – RIT [Bld. Ștefan cel Mare, nr 6 și va încheia duminică, 21 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în Catedrala Greco-Catolică „Sf. Nicolae” din Oradea.
Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi
Sursa: egco.ro
