A șaptea zi a Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor s-a desfășurat la Oradea sâmbătă, 20 ianuarie a.c., în Biserica Reformată Rét. Aici, reprezentanții Bisericii Ortodoxe, Romano-Catolice, Evanghelice-Lutherane, Unitariene, Penticostale și Greco-Catolice, alături de  credincioși, au fost primiți cu ospitalitate de comunitatea reformată prin Pastorul paroh dr. Pálfi József, rector al Universității Creștine Partium Oradea. Seara a fost animată de doamna Pastor paroh Herdean Gyongyi, de la Parohia reformată ,,Orașul Nou” din Oradea, care i-a condus în rugăciune pe toți cei prezenți. Cântecele creștine interpretate de Corul Cantorilor Bisericii Reformate au redat și acestei seri prilejul de a fi un moment profund de meditație, reculegere și rugăciune.

Din partea Bisericii Greco-Catolice au participat PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic al Eparhiei de Oradea, și pr. Olimpiu Todorean, președinte al Caritas Eparhial Oradea, care a ținut predica acestei zile, pe marginea temei centrale a Octavei de rugăciune din acest an: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău… și pe aproapele tău ca pe tine însuți”, dar și a implicării noastre, ținând cont de îndemnul: „Du-te şi fă şi tu asemenea!”.

„Suntem aici, în seara aceasta, din culte diferite, dar reuniți într-un singur gând, acela de a-L iubi pe Dumnezeu și de a mărturisi această iubire, fiecare în felul său. Ne propunem să mărturisim iubirea față de aproapele și să promitem că ne vom întoarce la casele noastre, urmând exemplul lui Isus, ilustrat prin pilda bunului samaritean. Și, pentru a îndeplini aceste obiective, cred că este esențial să dezvoltăm abilitatea de a vedea persoanele nevoiașe care trăiesc în singurătate și, uneori, în durere. Să fim conștienți de prezența lor și să nu întoarcem capul, privind în altă parte.

Dacă evităm să îi vedem și să îi recunoaștem, riscăm să ne izolăm; riscăm ca dragostea noastră să se usuce, iar bunătatea să moară; riscăm ca atenția să se concentreze doar asupra noastră, uitându-ne la ceilalți cu indiferență, să nu ne mai pese de alții, să nu mai iubim pe alții; riscăm să devenim un copac fără rod, absorbind resursele doar pentru noi înșine. Omul străzii, adeseori aruncat la marginea societății, are inimă și sentimente. El plânge și se bucură, știe să împartă cu cei care, ca el, trăiesc în sărăcie.”

Președintele Caritas Eparhial Oradea, asociație care prin Cantina Socială oferă o masă caldă oamenilor defavorizați din orașul nostru, a subliniat totodată cum lumea este plină de oameni ai străzii, care sunt „fiii egoismului celor puternici”, iar uneori și noi suntem la fel de rătăciți și disperați ca oamenii străzii, marcați de indiferența care pare a fi caracteristica dominantă a acestei umanități disperate:

„De nenumărate ori și noi ne-am trezit pe calea nesigură care coboară de la Ierusalim la Ierihon, și am căzut în mâna celor care ne atacă inima, credința, viața noastră simplă. Au trecut posibili salvatori, dar și în ei a prevalat rolul de cărturar și de levit, de servitori oficiali ai Templului, capabili doar să privească în altă parte și nu spre durerea noastră, să asculte laudele și nu strigătele și bocelile noastre. Totuși, de-a lungul căilor omenești, există întotdeauna un bun samaritean. Un străin care are curajul să se oprească lângă rănile altora, deoarece simte nevoia de solidaritate și iubire în inima sa. Iubirea și îngrijorarea se cuibăresc în inima lui. Uită orice altceva ce avea de făcut, orice țintă spre care se îndrepta, orice întâlnire programată, atâta timp cât este nevoie de ajutorul lui. Și, în acea inimă, predomină exclusiv și într-un mod nemărginit, milostivirea și privirea binevoitoare. Atenția nu îi este distrasă de nici un alt interes sau gând decât acela de a ajuta. În inima acestuia înflorește o iubire care nu cunoaște decât cuvinte și atitudini de tandrețe, de disponibilitate necontabilizată, gratuitate, milă, bunăvoință. Samariteanul experimentează concretețea iubirii gratuite și totale a celor care reușesc să se oprească atunci când «trec» pe cale”.

Amintind apoi că Isus din Nazaret este adevăratul samaritean al vieții noastre, El făcându-se „dar neobosit al iubirii” pentru fiecare dintre noi, Părintele Todorean a evidențiat prospectiva comunitară a îndemnului pe care Isus ni-l propune în această Octavă de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor:

„În Isus, fiecare persoană botezată este chemată să se facă un bun samaritean pentru cei din jurul ei. (…)În Biserică fiecare dintre noi trebuie să se simtă un rănit şi în acelaşi timp un ajutător. Nu suntem insule autonome, ci membri ai unei comunități care împărtășește bucuriile și greutățile vieții. Suntem chemați să fim atenți la ceilalți, să ne oprim în fața provocărilor și să intervenim în funcție de posibilitățile noastre. Creştinul, indiferent de ce cult aparține, trăieşte în societate, în mijlocul oamenilor: întâlneşte bucuriile şi greutăţile, speranţele şi descurajările tuturor. Şi, de aceea, prima atitudine este aceea de a deprinde abilitatea de «a vedea»: este uşor să treci pe alături fără să-ţi dai seama sau să priveşti, fără să pătrunzi realitatea văzută. A doua atitudine este de «a te opri» în faţa oricărei situaţii ce constituie o provocare pentru programele noastre, obiceiurile, modurile de gândire. Celălalt, care este în dificultate, ne dă peste cap programele noastre, deranjează orarul nostru, ne face să regândim ordinea necesităţilor noastre: totodată, nu din întâmplare, acesta se află pe drumul nostru.”

În mod concret, „exemplul bunului samaritean ne invită să fim atenţi cu persoanele şi situaţiile lor reale, fără a face teorie ci practică, căci există un voluntariat organizat şi un voluntariat personal, spontan şi cotidian. Exemplul bunului samaritean ne învață să nu judecăm, ci să ajutăm, fiecare după posibilităţile sale, să ajutăm imediat” a încheiat predicatorul, invitându-ne „să îi cerem Tatălui milostiv care, în porunca iubirii a pus toată legea, să ne dăruiască o inimă atentă şi generoasă faţă de suferinţele şi greutăţile fraţilor, pentru a merge și a face și noi asemenea, a fi asemănători cu Isus, bunul samaritean!”.

Fiecare reprezentant al cultelor a adresat apoi un mesaj sau o rugăciune pe marginea aceleași teme centrale care a călăuzit aceste zile de rugăciune pentru unitate. Nu a lipsit momentul rostirii rugăciunii cu care înșuși Mântuitorul ne-a învățat să ne rugăm, rugăciunea „Tatăl Nostru”, rostită în limba ebraică, maghiară și română.

La final, episcopul reformat Szabolcs János Bogdán al Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, împreună cu ceilalți episcopi și reprezentanți ai cultelor creștine participante, au dat binecuvântarea de încheiere a celei de a șaptea zile de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Am putut trăi împreună încă o frumoasă seară de rugăciune comună, încheiată cu momentul agapei frățești pregătită de Biserica Reformată Rét din Oradea.

Pentru un gest concret al iubirii aproapelui, reprezentanții cultelor creștine din Oradea i-au invitat toți creștinii din Oradea să participe pe parcursul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor la Colecta Comună a cultelor, contribuind prin oferta lor în Cutia Albă – care a însoțit toate serile de rugăciune – la o masă caldă pentru persoanele defavorizate, beneficiare ale proiectelor Asociației Caritas Eparhial Oradea, căreia îi sunt destinate donațiile acestei ediții.

Octava de Rugăciune se încheie duminică, 21 ianuarie 2024, când sunteți așteptați cu inimile deschise la rugăciune pentru unitatea creștinilor, în Catedrala Greco-Catolică „Sf. Nicolae” din Oradea, de la ora 18.00. Seara va fi transmisă în direct de Radio Maria România și Maria TV.

Vă așteptăm!

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro