A opta zi a Decadei de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor s-a desfăşurat în Biserica Reformată ,,Oraşul Nou”, unde s-au rugat împreună reprezentanţii celor zece culte creştine participante, respectiv Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Betania, Biserica Evanghelică Lutherană, Biserica Penticostală Tabor, Biserica Unitariană, Comunitatea Evreilor Mesianici, Biserica Ortodoxă, Biserica Baptista Maghiară și Biserica Greco-Catolică.

Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată de părintele Dobrată Vasile, care a şi transmis salutul Preasfinţitului Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea. Cuvântul de învăţătură al părintelui a adus în prim plan pentru început îndemnul Părintelui Papa Francisc din timpul vizitei în România, respectiv ,,să mergem împreună!”, urmând să pună accent în continuare pe tema evanghelică a leproşilor. Lepra poate fi asemuită în zilele noastre printr-o boală a imaginii. Aşa cum leproşii strigau către acelaşi Dumnezeu pentru ajutor, cel puţin unul dintre ei fiind de un alt neam, la fel şi noi, de mai multe neamuri fiind, strigăm către Domnul, considerându-ne  încă  bolnavi, pentru că unitatea nu se simte cu adevărat, din toate punctele de vedere. ,,Ne rugăm în acest sens, la această întâlnire ecumenică, fiindcă ne vedem încă nu tocmai frumoşi în faţa Domnului ”.

For privacy reasons YouTube needs your permission to be loaded.
I Accept

În acest an, predica principală în Biserica Reformată a revenit reprezentantului Bisericii Evanghelice-Lutherane, părintele paroh Matyas Attila, care a atras atenţia asupra unor teme de actualitate legate de atitudinea omului modern:

Fap.Ap. 28/23b-28

„Paul le vorbea … dând mărturie despre împărăția lu Dumnezeu „

După drumul plin de primejdii neprevăzute, după naufragiu si după cîteva luni pe insula Malta, Paul ajunge în sfîrșit la Roma unde urma să se înfățișeze în fata cezarului. Creștinii au ieșit pînă la Forul lui Appius, pe Via Appia de azi, pentru a-l întîmpina, unde Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru protecția deosebită de care au avut parte. După doar trei zile, citim, gîndurile sale nu sunt preocupate cu soarta sa proprie, ci de sarcina pe care a primit-o de la Domnul nostru Isus pe calea Damascului. Cheamă la el fruntașii iudeilor si mulți dintre israeliții care trăiau la Roma, vorbindu-le despre împărăția lui Dumnezeu si despre Domnul Isus. De fapt a făcut același lucru, ca și pe insula Malta, l-a mărturisit pe Isus Christos, în numele căruia vorbea si vindeca.

Sunt convins că si noi, creștinii de astăzi, avem nevoie de acest devotament și curaj. Trebuie să-l mărturisim pe Domnul nostru Isus Christos și în afara lăcașelor de cult, în viața cotidiană, chiar dacă acest lucru pare de multe ori incomod sau de prisos. Chiar dacă suntem în primejdie, cum erau bunicii si părinții noștri în timpul comunismului, sau chiar dacă astăzi mulți nu caută hrană sufletească. Generația noastră are nevoie de un creștinism devotat, curajos care-si mărturisește Mântuitorul fără a dori să fie în jugul celor care nu-l cunosc ori s-au îndepărtat de Dumnezeu. Iar această mărturie de credință trebuie să fie comună, ca să fie credibilă. Trebuie să căutăm si găsim momentele în care putem fi împreună, pentru a arăta lumii că avem aceeași sarcină si slujim aceluiași Domn Ceresc.

„Unii credeau în cele spuse, iar alții nu credeau, si neîntelegîndu-se au plecat”  vorbele lui Paul nu au reușit să învingă scepticismul tuturor. Deși spusele sale erau bazate pe proorocii  si legea lui Moise, dar constată cu mare tristețe că unii nu sunt dispuși pentru a-l accepta pe Isus ca Mintuitorul promis.

De atunci au trecut mai mult de două mii de ani, dar încă si azi sînt mulți care nu sunt dispuși să creadă cuvăntul Scripturii Sfînte, si nu vor să accepte că Isus este singurul Mîntuitor. Ba chiar în lumea europeană mulți găndesc că simbolurile apartenentei noastre de acest Christos trebuie să dispară, iar lăcașele sale rămase goale trebuiesc dărîmate. Nu trebuie să ne amăgim, foarte mulți si dintre cei botezați sunt la fel de inconștienți ca si cei care sunt în tenebra tăgăduirii. Slujirea noastră nu va fi mai presus decît cea a apostolului, dar nu trebuie să ne întristăm, ci să ne strîngem rîndurile si să fim mai fideli lui Isus.

„Bine a grăit Duhul Sfînt: inima acestui popor s-a împietrit si urechile lor greu aud, si ochii lor s-au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă si cu urechile să audă, si cu inima să înțeleagă si să-si revină si Eu să-i vindec”

Cuvintele apostolului redau nu numai caracteristicile comportamentului contemporanilor săi – sau a profetului Isaia, pe care-l citează – dar oglindesc si modul de viață si gîndirea de azi a omului european. Da, inima omului european s-a îngrășat, trăiește în bunăstare, a devenit îngâmfat si nu mai are nevoie de Dumnezeu, s-a îndepărtat de El. Urechile lui nu mai aud, are un auz selectiv, aude numai ce-i place, ce-l mîngîie. Nu vrea să audă de păcatele si greselile sale, deoarece nu dorește să se schimbe, să se pocăiască. Mai bine dorește să trăiască în minciună si să-si spună că totul este bine, si că nu este nevoie de convertire. Urechile lui sunt surde la cuvîntul de chemare al Domnului. Au închis ochii, deoarece nu vor să vadă, să descopere semnele pe care le dă Creatorul. Ba mai mult, datorită interesului devenit exclusiv pămîntesc omul devine incapabil de a descoperi semnele cerești. Abandonarea lui Dumnezeu l-a orbit. Nu mai înțelege nici cu inima. Micul Prinț din povestea lui Exupery spunea: „bine vezi munai cu inima”. Putini dintre europenii de azi înțeleg de ce este nevoie de convertire, de ce nu este egal cui îi credem, de ce este fatal să-l abandonăm pe Isus Christos. Este timpul ca această societate înpietrită, orbită, asurzită si comodă să-si revină. Să revină la Dumnezeu, să revină la Cel în numele căruia a fost botezată, la Isus Christos.

E timpul ca omul să-si dea seama că are acută nevoie de vindecare; de vindecarea sufletească pe care numai întoarcerea  la Dumnezeu i-o  poate da.

Acesta este mesajul cel mai actual, imperativul pe care trebuie să-l auzim.

De această reînnoire spirituală avem nevoie noi, au nevoie contemporanii noștri, comunitățile noastre si societatea europeană atăt de persistentă în dușmănirea Domnului. Disprețul si ura fată de Dumnezeu – cum formula Isaia – nu duc la viață, ba dimpotrivă duc la pierderea rostului pămîntesc si al vieții adevărate. „Persistare in errare, diabolicum!” ( a rămâne în eroare, este diabolic).

Cuvîntul apostolului Pavel, evanghelia lui Isus Christos, ne cheamă şi te cheamă la vindecare, la pocăință , la mîntuire. Te cheamă să te reîntorci la El, te cheamă la o viață curată, la o inimă vindecată, la o viață sfințită zilnic prin cuvîntul Său, la o viață fidelă dedicată slujirii sale.

Da, nu aștepta, schimbarea începe cu tine si cu mine, acum este momentul cel bun, acum trebuie să acționezi. Acum trebuie să-ți întorci fața către Dumnezeu, acum trebuie să-l urmezi pe Isus Christos! Mîine poate fi deja prea tîrziu!

Domnul nostru Dumnezeu să-si reverse Duhul său cel Sfînt peste noi, si să se folosească de noi, uneltele sale, pentru reînnoirea sufletescă a celor care ne înconjoară! Amin.

Laura Ologu – Biroul Pastoral

Sursa: egco.ro