A fost condus pe ultimul drum dr. Traian Mihai Neamțu, președinte al filialei clujene a Asociației Foștilor Deținuți Politici
Joi, 31 ian. 2019, a fost condus pe ultimul drum, în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, dr. Traian Mihai Neamțu (1934-2019), bun credincios greco-catolic, patriot, luptător pentru libertate, cunoscător al detenției dure sub regimul comunist, președinte, timp de 14 ani, al filialei clujene a Asociației Foștilor Deținuți Politici (AFDP).
Ceremonia de înmormântare a fost celebrată de PS Florentin Crihălmeanu și un sobor de preoți, între care Mons. Călin Bot, Vicar general, pr. Ioan Mătieș, vicar cu laicii, preoții protopopi pr. Cristian Arinel Sabău (de Cluj I), pr. Silviu Hodiș (de Lăpuș) și pr. Marian Iacobhazi (de Ileanda), pr. Ierom. Ioan Laurian Daboc, Protoegumen al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM), alți numeroși preoți, persoane consacrate (Surori OSBM) și credincioși greco-catolici care s-au alăturat familiei îndoliate și celor apropiați, și-au adus rugăciunea și semnul de omagiu în fața luptei unei vieți atinsă de atrocități greu de înțeles și totuși, trăită în iubire față de Dumnezeu și de semeni.
Personalitatea și aspecte din viața regretatului dr. Neamțu, au fost conturate și în cuvântul rostit de Ierarh la catafalc, la momentul rânduit al Ceremoniei de Înmormântare. Preasfinția Sa a spus: „Despre viaţa d-lui dr. Traian Mihai Neamțu s-ar putea scrie un roman. O viață care a fost sub semnul dreptății, al adevărului, al libertăţii și al credinței în Dumnezeu. Răsfoind paginile volumului memorialistic, ce constituie în același timp şi un volum de meditaţie spirituală: «De ce, Doamne?», descoperim un tânăr care, încă de pe băncile școlii a avut de înfruntat un regim ostil, iar apoi, treptat, a devenit un luptător pentru afirmarea valorilor creștine moral-umane. Însă lupta lui nu a fost în zadar. Putem afirma că s-a luptat cu viața și a ieşit biruitor. La numai 24 de ani, orfan de tată, este deja arestat la Gherla, dus la Securitate și apoi la Cluj, unde, în subsolurile Securităţii, face cunoștință cu un regim mult mai dur decât și-l închipuia. Își vede mama arestată, îşi vede fratele condamnat la 20 de ani de închisoare şi casa ocupată de străini, într-un cuvânt, își vede drepturile şi libertățile călcate în picioare și apoi este și el arestat.”
„Petrece șase ani în detenţie, păstrându-şi neştirbită credinţa şi convingerile creştine cu multă demnitate, deși trece prin locurile de detenţie cele mai dificile, începând de la Penitenciarul Securității din Cluj, unde este închis într-o celulă care avea doar un metru pe un metru, în care nu putea în nici un fel să se întindă, ci doar cu greu să îngenuncheze. În aceste condiții îşi păstrează conştiinţa limpede a dreptății, a libertății şi a demnităţii cuvenite unei fiinţei umane creată după Chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Continuă lupta pentru afirmarea acestor valori, deşi este o luptă inegală. Este supus interogatoriilor, torturilor şi ajunge să cunoască cele mai crude închisori: Penitenciarul din Gherla, temuta Închisoare Jilava, apoi Periprava, şi alte lagăre de la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
În aceste locuri de suferinţă extremă cunoaște duritatea și bestialitatea torționarilor şi a gardienilor. Paradoxal, cu unii dintre ei se va reîntâlni după anii ’90, într-o altă postură… ca medic psihiatru.”
„Spuneam că a luptat cu viața și a învins, pentru că un astfel de om care a trecut prin asemenea torturi psihice și fizice, e greu de închipuit că a avut resursele morale şi spirituale să își refacă viața și după momentul eliberării din detenție, să dea cu succes examen la Facultatea de Medicină și apoi să își continue drumul, ca medic specialist psihiatru, ajungând Director al Laboratorului de Sănătate Mintală din Cluj. A devenit unul dintre cei mai apreciați medici în acest domeniu.
Întristată și îndoliată asistență, Bunul Dumnezeu ne pune în fața ochilor sufletului asemenea exemple pentru a cunoaște mai bine trecutul și a trăi cu mai multă luciditate prezentul, dar și pentru a ști că aici, pe pământ, ne pregătim de fapt viitorul, așa cum a făcut și dl. dr. Traian Mihai Neamțu.
De aceea, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu ca acum să îi dăruiască acea fericire după care însetau şi flămânzeau cei care căutau dreptatea aici pe pământ: «fericiți cei asupriți pentru dreptate, căci a acelora este Împărăția Cerurilor, fericiți sunteți când vă vor batjocori pe voi și vă vor asupri, și mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în Ceruri» (Mt 5,10).
Sperăm că, acum, trecând pragul vieții, se va învrednici de această fericire și de această bucurie și veselie, auzind glasul Blândului Păstor, care îi spune: «bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră în Împărația Tatălui tău»(Mt 25,23). Amin”.
O cronologie a datelor semnificative din biografia celui trecut la Domnul, precum și ultimul său bun-rămas, a prezentat pr. Marius Augustin Popa, păstor al credincioșilor din cart. Grigorescu, urmat apoi și de un cuvânt in memoriamdin partea Asociației Foștilor Deținuți Politici, în care dr. Neamțu s-a implicat după 1989, încă de la înființare, cu intenția de a-i ajuta pe cei pe care doar cineva care a trecut prin închisorile comuniste îi putea susține și înțelege. În această calitate, de membru și președinte al AFDP, dr. Neamțu a luptat pentru cinstirea și păstrarea memoriei celor ce au suferit și s-au jertfit în lupta împotriva regimului comunist. Între alte proiecte pe care le-a inițiat și, nu fără obstacole, le-a împlinit, dr. Neamțu a contribuit major la edificarea Monumentului Rezistenței Anticomuniste din Cluj-Napoca, inaugurat în anul 2006, unul dintre puținele semne de neuitare a celor petrecute sub regimul de tristă amintire și, totodată, semn de cinstire a eroilor fără număr, cunoscuți și necunoscuți, care s-au jertfit luptând pentru libertate, cu credință în Dumnezeu.
Odihna cea veșnică dă-i-o lui, Doamne, și Lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu! Amin.
