A cincea zi a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, Biserica Penticostală Tabor

„Să nu uităm că judecarea persoanelor este privilegiul lui Dumnezeu!”
„Cu siguranță toți cei de aici am lua nota zece la proba teoretică, dar oare ce notă avem la practică? Nota la practică se dă afară, între oameni”
„Este un aproape cel care prin mine ajunge să cunoască bunătatea și protecția Tatălui ceresc”
„Ajută-ne, Doamne, să dovedim că ne-am întâlnit cu tine!”

Joi, 18 ianuarie a.c., pentru a cincea zi,  au continuat la Oradea rugăciunile comune din cadrul Săptămânii de Rugăciunepentru Unitatea Creştinilor 2024. Seara a fost găzduită de această dată de Biserica Penticostală Tabor, unde au fost prezenți PSS Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, PSS László Böcskei, episcopul Diecezei Romano-Catolice, Shaliach-ul David Nagy al Comunității Evreilor Mesianici, preoți, pastori și reprezentanți ai cultelor creștine participante. Alături de ei, s-au rugat împreună persoane consacrate, tineri, copii, familii și enoriași de diferite confesiuni.

La invitația fratelui Ioan Bogdan, pastor al Bisericii Tabor din Oradea, după cântecul introductiv „Isus e lăudat”, seara a început cu o rugăciune pentru unitate, rostită după obiceiul locului: „La ora aceasta, ne rugăm odată cu alte milioane de închinători care stau chiar acum la rugăciune, fiecare având acces la Tronul lui Dumnezeu.” A urmat salutul de bun-venit al gazdei care și-a manifestat bucuria și aprecierea față de toți cei care au venit în Biserica Penticostală Tabor:  „Bine ați venit și bine că ați venit în biserica noastră, apreciem prezența dumneavoastră, să vă binecuvânteze Domnul pe toți!”.

Reprezentanții celor opt culte creștine participante la Octava mondială de Rugăciune pentru Unitate au adresat apoi cuvinte de încurajare și participare comună. Mesajul din partea Bisericii Greco-Catolice a fost transmis de Părintele MihaiVătămănelu, Vicar General al Eparhiei de Oradea, care a constat într-o Rugăciune pentru unitatea creștinilor:

,,Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeule preabun,
care în seara dinaintea pătimirii tale
te-ai rugat pentru ca toți ucenicii tăi
să fie uniți in mod desăvârșit așa cum și Tu ești unit în Tatăl și Tatăl în Tine,
dăruiește-ne ca si noi să simțim cu durere răul separărilor noastre
și să putem descoperi cu sinceritate și dezrădăcina
orice sentiment de indiferență, neîncredere și dușmănie reciprocă.
Dă-ne harul să ne întâlnim cu toți în Tine,
astfel încât din inima și din buzele noastre
să se înalțe neîncetat rugăciunea Ta pentru unitatea
creștinilor, așa cum Tu o dorești
și cu mijloacele pe care Tu le dorești.
În Tine, care ești dragoste desăvârșită,
dăruiește-ne ca noi toți să găsim calea către unitate
în ascultarea Cuvântului tău, în dragostea și
adevărul tău.
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești
și ție mărire înălțăm
Tatălui si Fiului si Sfântului Spirit. Amin.”

Pastorul Ioan Bogdan, ca de fiecare dată, l-a rugat și pe Preasfinţitul Virgil Bercea să adreseze un salut celor prezenţi. Episcopul Greco-Catolic de Oradea şi-a exprimat din nou bucuria de a-i întâlni pe ceilalţi fraţi, afirmându-și admirația față de implicarea numeroșilor tineri penticostali din corul Bisericii Tabor: „Predica cea mai frumoasă sunteți voi, dragi copii!”, le-a spus ierarhul. Preasfințitul a amintit apoi de implicarea tinerilor greco-catolici în activități de voluntariat din oraș, tineri care chiar în această zi au fost premiați la Ziua Voluntarului Caritas pentru sprijinirea celor defavorizați: „Sunt sigur că la orice Biserică sunt tineri care fac aceste lucruri, iar acestea vă fac măreți!”, a încheiat Preasfinția Sa.

Predica principală din cea de-a cincea seară de Rugăciune comună pentru Unitate a revenit Bisericii Unitariene, prin grija Părintelui paroh Kardos József, care a transmis întâi de toate salutul specific unitarian: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!”, urmat de întrebarea provocatoare care apare în textul imediat următor motto-ului acestei săptămâni: «Și cine este aproapele meu?» (Lc 10, 25-37):
,,Putem afirma că învățații din vremea lui Isus au luat cu brio examenul teoretic, astăzi cu toții ne asemănăm cu aceștia, suntem de acord cu ei și cunoaștem teoria, dar cum stăm oare cu practica? Ce facem când ne simțim împovărați, când nuputem rezolva problemele și dificultățile tuturor… Isus ne oferă o îndrumare printr-o întâmplare concretă, cunoscută drept Pilda bunului samaritean, cel care în ciuda pericolelor care îl pândeau inclusiv pe el pe acel drum, l-a ajutat cum a știut mai bine pe cel tâlhărit. Care dintre cei trei s-a dovedit a fi aproapele? Cine este omul pe care eu îl pot considera aproapele meu? Avem impresia că ștacheta este ridicată foarte sus și ne întrebăm, oare este nevoie să empatizăm cu toată lumea? Chiar cu persoane care ne-au rănit? Ne dăm seama că avem limite în a-i iubi pe toți oamenii în mod egal și nu pot avea același sentiment de simpatie față de oricine, aceasta este natura omenească. Mă înțeleg mai bine cu vecinul de la etajul II, dar cu celălalt nu prea bine, mă împrietenesc mult mai ușor cu unii și îi ajut oricând pe unii, dar cu alții... aștept, poate îl ajută altcineva. (…) Poate avem nopți nedormite, dar nu suntem atât de empatici când altcineva se confruntă cu așa ceva… Isus nu ne cere să fim falși, un timp ne-am putea preface, dar nu față de Dumnezeu. (…)Putem trăi chiar o viață întreagă fără a fi nevoie să intervenim decisiv în viața cuiva, și atunci cum am putea arăta că ne pasă de semenii noștri în fiecare zi pe acest Pământ? Isus ne cere să ne ghidăm viața după principii care se pot aplica tuturor, rudelor, străinilor, căci aceste valori sunt universal valabile indiferent de limbă, confesiune sau lăcaș de cult. Câteva modalități care să ne ajute să îndeplinim principiul dragostei ar fi: să nu purtăm sentimente de invidie față de reușitele nimănui, să nu ne proclamăm propria măreție, să nu depunem mărturie mincinoasă împotriva nimănui, să nu profităm de ignoranța semenilor, să nu încercăm să urcăm ierarhic exploatând eforturile altora. La fel, să nu ne bucure eșecul unei persoane cu care nu ne înțelegem prea bine, să nu uităm că judecarea persoanelor este privilegiul lui Dumnezeu!  Cu siguranță toți cei de aici ar lua nota zece la proba teoretică, dar oare ce notă avem la practică? Nota la proba practică se dă afară, între oameni. Să fim buni și înțelegători cu semenii, aducând rodul carității! Să ne completăm, căci nimeni nu este perfect. Persoana care aduce în viața mea rodul dragostei și al bunătății, prin care eu ajung să cresc îmi este aproape. Și reciproca este valabilă, este un aproape cel care prin mine ajunge să cunoască bunătatea și protecția Tatălui Ceresc.” – a spus Părintelui paroh Kardos József.

„Ajută-ne, Doamne, dovedim că ne-am întâlnit cu tine!”, a fost rugăciunea rostită pentru toți cei care poartă poveri, amintindu-se în acest sens și proiectul Colectei Comune a cultelor creștine din Oradea, Cutia Albă, prin care toți creștinii sunt invitați în fiecare seară de rugăciune să ofere o masă caldă persoanelor defavorizate din orașul nostru. În acest sens, fondurile strânse pe parcursul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 2024 sunt destinate proiectului Cantinei Sociale a Asociației Caritas Eparhial Oradea.

Ca în fiecare seară, toți cei prezenți au spus împreună rugăciunea supremă, Tatăl nostru, în limba română, maghiară și ebraică, primind apoi binecuvântarea finală.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor continuă vineri, 19 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în Biserica Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” [str. Anton Bacalbașa nr. 6, cartier Velența], iar sâmbătă, 20 ianuarie a.c., de la ora 18.00, în Biserica Reformată – RIT [Bld. Ștefan cel Mare, nr 6].  Octava mondială de Rugăciune se va încheia duminică, de la ora 18.00, în Catedrala Greco-Catolică „Sf. Nicolae” din Oradea.

Sunteți așteptați cu bucurie fraternă!

Laura OLOGU
Birou Pastoral EGCO

Sursa: egco.ro